Vineri
fragment din romanul „Stela” de Simona Goșu. În lectura autoarei.
::: AUDIO :::
::: TXT :::
— Tu mergi la vot, Stela? a întrebat‑o bunica cu părul alb, imediat după ce i‑a dat bună dimineaţa.
Era o femeie firavă, cu voce răsunătoare, pe care o auzea fredonând cântece vechi – şi le amintea şi ea de la şcoală. Părul tuns scurt îi acoperea capul ca o căciulă albă, lucioasă. Stela li se adresa cu: „bunica cu părul alb“ şi „bunica cu părul roşu“ celor două bătrâne care aveau grijă de nepoţi, pe rând sau împreună, în funcţie de plecările părinţilor. „Eu aşa v‑am reţinut din prima,
aşa‑mi vine pe limbă.“ Dar, acasă, când îi povestea lui Mircea despre ele, le spunea Sfânta Miercuri şi Cotoroanţa. „Vezi, poate te ia gura pe dinainte şi le strigi aşa.“ „Cotoroanţa vine mai rar, cu Sfânta Miercuri discut mai mult, e‑o femeie aşa cumsecade, am încredere să‑i zic orice.“ „Înseamnă că i‑ai făcut şi ei capul mare cu povestea vieţii tale.“
De când se ştiau, Mircea o sfătuia să vorbească mai puţin şi ea încerca să‑şi corecteze defectul, nemaiscoţând un cuvânt. Dar, când lumea o întreba dacă‑i supărată ori bolnavă, nu se mai abţinea şi se purta aşa cum simţea: vorbea fără ascunzişuri, punea întrebări, se mira, era curioasă şi guralivă.
— Ce vot? a întrebat‑o Stela pe bunică, încruntându‑se.
Şi‑a scos eşarfa colorată de la gât şi s‑a grăbit în baia de serviciu. Şi‑o aranja cu grijă, deasupra cocului, în faţa oglinzii.
— În weekend, acum. N‑ai văzut la ştiri? a continuat bătrâna plăpândă, urmând‑o.
Şi‑a sprijinit capul de tocul uşii, cu mâinile încrucişate pe piept.
— Parc‑am auzit ceva, a început pe un ton şovăitor Stela, lungind cuvintele, dar ştiţi că noi nu prea deschidem televizorul. E mai mult de decor, a râs. Ne‑a zis neurologul să evităm sursele de stres, cică ştirile ar fi un stimul, a rostit cu emfază ultimul cuvânt, ţuguindu‑şi buzele.
Îşi rulase eşarfa ca o bentiţă lată deasupra cocului lejer. Şi‑a aplecat gâtul spre oglindă, răsfirându‑şi şuviţele uşor buclate, de‑o parte şi de alta a feţei.
— Dar tu cu cine ţii?
— Cu cine ţin?
— Adică eşti pro sau contra?
— Nu ştiu despre ce‑i vorba, bunica cu părul alb, a zis Stela, nedumerită. Nţ, trebuia să‑l întreb pe domnul Ţane ce e cu votu’ ăsta, că el e informat.
— Ei, informat, Stela! Până‑n gât e băgat, a dat din mână femeia, clătinându‑şi capul, cu un aer dezgustat.
— O fi, doamnă, dar e om bun, pe lângă el trăim şi noi bine. Ştiţi că mergea pe baltă cu Marin Moraru, cu Amza şi Albulescu? Şi veneau cu portbagaju’ plin cu crapi.
— E, şi? Fâs! a continuat bunica, ridicând pumnul în aer, cu vârful degetului mare strecurat printre arătător şi mijlociu. În ce mai joacă el?
— Asta mai puţin, că e afacerist acum. Are barul din centru, a luat nişte spălătorii din alea cu fise, pentru maşini, dacă ştiţi. Şi vara pleacă‑n Turcia, cică are contracte de imagine, face promovare pentru localităţi de pescari, a explicat pe un ton urcător. Şi‑apoi, el are tot felu’ de emisiuni, evenimente, doamnă, ţine cuvântări…
— Zi politică, Stela, zi‑i pe nume, că‑l văd la Antene. Copiii mei nu‑l suferă, că s‑a încurcat cu pesediştii. Îi ridică‑n slăvi, cum le închina osanale ălorlalţi, la Cântarea României, las că ştiu eu.
— Are familie grea, doamnă, toţi trag de el. Dă‑i lu’ ăla, dă‑i lu’ ălălalt, n‑aş vrea să fiu în locu’ lui, c‑are‑o vârstă, bate spre şaptezeci. Fata, foarte deşteaptă, a citit Biblia‑n engleză, s‑a întors de la studii, nu se‑acomodează printre străini, dar eu cred că are probleme de sănătate, face un tratament periculos… C‑avea înainte aşa buboaie pe feţişoară, a adăugat Stela în şoaptă, cu palma în dreptul gurii.
— Îmi pare rău, niciun părinte să nu‑şi vadă copilul suferind, a răspuns pe un ton mai blând cealaltă. Dar sunt sigură că el votează pro.
A aţintit‑o pe Stela, uşor aplecată de spate, în timp ce‑şi netezea pliseurile fustei.
— Roxana zice că‑i o prostie şi să facem boicot. Dar cuscra nu şi nu, e împotriva lor.
— A cui? s‑a încruntat Stela.
— A homosexualilor, a rostit răspicat bătrâna.
— Îuliu, s‑a strâmbat Stela, cu un aer scârbit, împingându‑şi palmele înainte, de parcă simţea un miros greu. Dar ce legătură are votul cu ăştia?
— Cum ce legătură? a bătut din palme mărunţica. Păi, noi decidem dacă înlocuim în constituţie „între soţi“ cu „între un bărbat şi o femeie“, a explicat cu gesturi ample, profesorale.
— A, s‑a auzit prelung vocea Stelei, stai că acum fac legătura, ziceau la radio, într‑o seară, că e un referendum, a rostit rar cuvântul, privind‑o‑n ochi pe interlocutoare. Despre legea căsătoriei? Dar n‑au zis nimic de aşa‑ceva, că nici nu vreau să pronunț cuvântul ăla murdar.
— E, uite că despre‑aşa ceva e. O diversiune, dragă, vor să ne distragă atenţia de la problemele reale ale
ţării. Păi, asta e urgenţa noastră acum? Cu ce ne deranjează homosexualii pe noi?
— Nu ne deranjează, dar e ceva scârbos, când auzim, parcă ni se face pielea de găină.