::: AUDIO :::
::: TXT :::
Teodor Dună Selecție de poeme istoria mâinilor I. să crezi într-o lume în care cele mai înalte ființe sunt degetele și să nu poți înainta decât prin mângâiere în acest estuar al mâinilor contururile lăsate de valuri pe nisip continuă prelungile linii ale fericirii din palmele noastre degetele sunt mai înalte decât casele pescarilor decât malurile de pământ galben într-o lume în care înaintezi prin mângâiere îți amintești: fericirea e doar o altă spaimă de care nu te mai temi – apoi uiți VII. voiam să ne convingem că liniștea are mâini apoi am vrut să aibă degete brusc cineva face o poză cu noi o așază în locul nostru și trăim toată încetarea liniștiți acolo zâmbim timid genunchii tăi sunt cei mai fericiți ne uităm unul la altul ca la o fotografie purtată prea mult prin ploaie pe care cineva o aruncă de pe cel mai înalt pod aşa cum în mări aşa cum în mări foşneşte sarea, inima ta. mă iei în braţe, îmi spui că suntem la fel de reci, înseamnă că frigul e pentru amândoi. aproape ne atingem, îmi arăţi rănile tale, ai avut atâta grijă de ele, le-ai făcut cuminţi, frumoase, par animale de casă – şi ne privim ca prin cristale răsturnate. îţi odihneşti rănile lângă mine şi odihniţi ducem cu noi ospeţe întregi. noaptea asta e de prea multă vreme, îmi spui. şi mâinile tale de parcă mi-ar întinde pumni de păsări îngheţate – mă rogi să te acopăr cu viţă sălbatică, nu pot, îţi spun, îţi arăt cât suntem de rămaşi şi câtă odihnă. aproape te iau în braţe, aproape mă feresc de rănile tale şi ne uităm unul la altul, cum altfel, ca prin cristale răsturnate. nu zicem nimic. şi aşa cum în mări foşneşte sarea, inima ta. ochii tăi se pregătesc de vis ochii tăi se pregătesc de vis la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis mă odihnesc la marginea lor încă puţin iar tu doar desprinzându-te aşa înţelegi tu aerul – ca o sută de livezi acoperite cu sare mi-l arăţi ai putea chiar pleca cu aer cu tot ai putea râde spunând asta îmi zici iată umerii noştri sunt netezi ca pietrele şi cât poate să doară o iarnă în fiecare zi ochii tăi dispar mai mult sau doar se pregătesc de vis la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis pătuț în pătuț e liniște în pătuț e frumos aici sunt urechi calde de elefant mă pot înveli mă pot ține în brațe oricât aici pot fi o cutie a milei plină cu panglici în pătuț nu e nici un om în pătuț e bine în pătuț e minunat aici sunt anii fiecărei zile aici sunt rodii în pătuț e bine în pătuț e minunat aici e antarctica împăturită de milioane de ori în pătuț e bine în pătuț e minunat aici e carioca mea plină cu riduri de fericire în pătuț e bine în pătuț e minunat aici e viitorul bun și luminos aici au fost toate trupurile în pătuț e bine în pătuț e minunat aici ar fi putut trăi liniștea aici pot spune mereu în pătuț e bine în pătuț e minunat (Selecție de poeme)