::: AUDIO :::
::: TXT :::
Robert Șerban Selecție de poeme Nasturii de la cămaşă poţi să-mi smulgi cu uşurinţă inima dar înainte va trebui să-mi desfaci nasturii de la cămaşă Bătrânii poeți sunt poeți care se micesc de la lună la lună de la an la an în timp ce urcă în vârstă și așa cum ei se împuținează poezia lor ia treptat treptat în greutate deși au tot mai puține cuvinte versuri tot mai scurte cărțile lor subțiri la fel de subțiri ca la începuturi te îndoaie te cocoșează și trebuie să le prinzi ca lumea și să le ții bine strâns cu ambele mâini să nu-ți scape când citești pare că tu însuți te îngreunezi și parcă tălpile tale apasă din ce în ce mai tare mai puternic în locul acela sunt poeți din care o dată cu vârsta poezia începe să tragă ca dintr-o perfuzie iar în vreme ce se golesc și se strâng în ei ca fructele uitate în soare poezia lor se face dură se oțelește iar cu fiecare cuvânt lipsă cu fiecare vers dispărut cu fiecare strofă chiuretată e mai tăioasă și mai grea tot mai tăioasă și tot mai grea mai ucigătoare decât bătrânețea Străluminare în timp ce priveam la televizor într-o noapte am avut o străluminare: Mel Gibson nu doar că îmbătrânește de la un Mad Max la altul nu doar că e mai neînfricat și mai dur de la un film la celălalt dar lui îi tot crește părul dacă în primul Mad Max îl are perie iar în al doilea măricel cu freză în al treilea Mad Max are pletele aproape la fel de lungi și de-nfoiate ca ale Tinei Turner nu știu cât înseamnă asta pentru restul lumii dar mi se pare o grozăvie să vezi cu ochii tăi cum odată cu vârsta sporește curajul crește puterea iar părul se transformă în coama unui leu Mai departe uneori încerci moartea cu degetul dar nu ca pe o apă să vezi dacă-i bună ci ca pe vecinul de pat dintr-o tabără de refugiați să afli dacă a adormit ca să-i poți fura încălțările şi să mergi mai departe Ascunzătoarea când eram copil ascundeam în pământ lucruri dragi întâi le puneam în cutiile goale de la crema de ghete în pungi de plastic în borcănele pentru iaurt în cutii de chibrituri și apoi cu o lopățică mică rusească săpam într-un loc din grădină și le pitulam acolo așa cum aflasem că se face când ai comori seara înainte de culcare ieșeam în pijamale și mă uitam prin gard să văd dacă deasupra ascunzătorii mele joacă flăcările a doua zi îmi dezgropam comoara o curățam cu spirt și o dădeam cu parfum așezam piesele ei pe un covoraș și le păzeam până seara înarmat cu suliță arc săgeți și două pistoale de cowboy când apunea soarele mă puneam din nou pe treabă cu lopățica azi noapte am ieșit în curte și m-am uitat prin gard la locul ascunzătorii până când au început să joace lacrimile-n ochi O elegie [fragment inedit] încet încet ca un șarpe sătul ce nici limba n-o mai scoate ca să dibuiască drumul ori să-și păzească pielea se-apropie toamna dispar de pe unde erau aruncate sticlele și borcanele apare folia cu aspirină și-o preocupare generală pentru soarta verzelor mai ales inimile se micesc o dată cu ziua bețivii nimeresc din ce în ce mai des adevărul și se prefac tot mai convingători că nu-și găsesc casele dintre păsări doar cele mai urâte nu pleacă vin cu speranța că vor trece mai departe cei care dau restanțele în loc să se bucure proștii c-ar putea repeta ce e imposibil de repetat pentru tot restul lumii anul
(Fragmente din Învederatul, Poeme alese (1994 – 2022), Ed. Cartier, 2022 cu excepția poeziei O elegie, care este fragment inedit)