Claudiu Komartin

Este, începând din 2010, redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de editură Max Blecher. Coautor a două texte care au stat la baza unor piese de teatru, a tradus în limba română șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Organizează de aproape doisprezece ani evenimente de poezie contemporană. A editat și îngrijit aproape o sută de cărți și antologii de poezie românească și mondială, printre care Oameni obosiți de Andrei Bodiu (Cartier, 2016) și Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului (Cartier, 2018). Pentru cărțile sale a primit câteva dintre cele mai prestigioase premii literare din România.

Un tată se îmbolnăvește și devine bun, fiul lui învață să îl iubească. (…) Claudiu Komartin revine la geamul lui întunecos și o face splendid, profund, asumat. Un urlet pe două voci — vocea fiului și a fiului devenit tată — Autoportret în flama de sudură este cea mai emoționantă carte pe care a scris-o.” (Tatiana Țîbuleac)

Orice carte nouă a lui are parte de o primire încordată, atît din partea dușmanilor (folosesc rar cuvîntul, dar el îi are), cît și din cea a cititorilor săi consecvenți. De la Claudiu Komartin toți așteptăm de fiecare dată ceva special. Ceea ce e firesc, dat fiind că principala competiție, în cazul unui scriitor de prim-plan, este cu propriile cărți și cu propriile posibilități.” (Bogdan Crețu) Mi-a revenit în minte o imagine, eclipsa din 1999 când am ieșit în curtea blocului să mă uit la soare prin acea sticlă întunecată smulsă pe ascuns din casca de sudor a tatălui meu. Haloul orbitor acum era clar desenat și se micșora, ca și cum degetul cuiva îmi acoperea încet vizorul în spatele unei uși unde pulsa însăși viața și larma unei petreceri fără sfârșit. O astfel de sticlă neagră am găsit între rândurile acestei cărți, suspendată, fără să știi dacă te uiți prin ea în lumina orbitoare sau doar vezi lunecându-i pe suprafață reflexia unei mistuiri. (Andrei Gamarț)