Cristian Fulaș

Cristian Fulaș construiește cu pricepere de arhitect destinul unui om în care «simplitatea dintîi a lucrurilor» se conjugă cu o înțelegere profundă a lumii și a oamenilor. O scriitură viguroasă și amplă, infuzată de o debordantă energie, face din acest roman unul de o violentă frumusețe în care totul, imagini, ființe, obiecte și idei se împletesc într-o supraomenească tragedie.” (Carmen Mușat)

Nou în acest roman este falsul comportamentism al autorului, aparenta neimplicare în minuțiozitatea observației, lirismul camuflat în tonul sfătos, sapiențial al relatării. În fapt, în faptul literar, autorul suplinește tăcerea personajelor sale, asumă conduita lor, scoate în evidență afectele lor primare, dar puternice, sugerează profunzimea trăirilor elementare, descoperă duioșia din gesturile simple, domestice, prietenia nealterată de conflicte superficiale, suferința atroce în fața pierderii unei ființe iubite. Demersul său de fond constă în dezexotizarea acestei lumi ciudate, circumscrise în ermetismul ei. (Mircea Martin)

Cînd cei mai mulți caută senzaționalul, materia amorfă a vieții, realitatea dură redată autenticist, cu sforțări de limbaj, Fulaș mizează pe stil, caută soluții narative rafinate, împingînd faptele brute în plan secund, deși ele au un dramatism nu o dată liminal. (Bogdan Crețu)