A lucrat în televiziune, iar din 2011 este redactor la revista Cațavencii. Este profesor de creative writing și peste treizeci dintre participanții la cursurile sale au devenit scriitori publicați în volume proprii sau în antologii.
Relația dintre realitate și limbaj e fundamentală, de la bun început, pentru Iaru. Ambele sînt deconstruite și reconstruite, dezasamblate și reasamblate, dar pornindu-se de la bucăți și nu de la elemente mai mult sau mai puțin logice; nu cunoașterea lumii, așa cum s-a transmis ea, îl mînă pe autor în luptă, ci cunoașterea pe care o dobîndește în interacțiunea cu lumea… (Romulus Bucur)
Povestirile lui Florin Iaru păstrează din imaginarul său poetic (auto)ironia, ritmul alert al spunerii, o rar întâlnită franchețe a exprimării, o anume vivacitate temperamentală, dorința de a experimenta și de a provoca orizontul de așteptare al cititorului. (Dorica Boltașu) Tinerii se întorc la limbajul realului cu o vie conștiință a farsei și a livrescului. Ambiția poetului tânăr de azi (în varianta Florin Iaru) este să atingă nivelul zero al scriiturii. Cu alte vorbe, să utilizeze cuvintele desfăcute, eliberate de învelișurile lor literare. (Eugen Simion)
Titluri (selectiv):
- La cea mai înaltă ficțiune (Editura Cartea românească, 1984)
- Înnebunesc și-mi pare rău (Editura Cartea românească, 1990)
- Fraier de București (Editura Polirom, 2011, 2015), Povestiri cu final schimbat (Editura ART, 2013 și 2015)
- Sînii verzi (Editura Polirom, 2017)
- Ospiciile imaginației (Editura Cartier, 2021)