Sebastian Sifft

Cronicar al unei lumi în extincție, îl trece și pe cititor în copia carbon a mesajului său; el rămâne treaz chiar dacă pare că stă să stingă lumina. Un roman excelent, hiperlucid și alarmant. (Serenela Ghițeanu)

M-am întrebat dacă nu cumva și-a scris cartea cu nomenclatorul subiectelor fierbinți pe masă: lipsa de perspective în România, primele slujbe umilitoare în Occident, traiul într-un cartier de imigranți, printre vecini japonezi și arabi, criza refugiaților, atentatele teroriste, schimbările climatice, Ikea și Netflix, cultul celebrității, relațiile între persoane de același sex, economisirea resurselor naturale, reacția orcilor la muzică, originile universului. (Alexandru Budac)

Copia carbon, deși dificil de urmărit, fără a avea un început și un final clar delimitat, fără a respecta nicio regulă sistematică specifică narațiunii de tip realist, încheagă o excelentă istorisire cu tente psihedelice, cu o tensiune bine calibrată și întreținută, cu un mediu social atent proiectat, toate acestea respectând unghiul resemnat al perspectivei unui narator dezabuzat, cinic, pendulând între mediocritatea poleită a unui angajat corporatist în Bruxelles și amintirea tandră a unei vieți fără orizont. (Gabriela Vieru, Timpul)