::: AUDIO :::
::: TXT :::
T.O. Bobe Contorsionista Bună dimineața, cimpanzeeo. Acum dormi. Eşti în aşternuturile cu valuri, cu scoici, căluţi de mare, alge şi peştişori fantezi, cu faţa înfundată în pernă, cu părul portocaliu răsfirat în toate direcţiile şi doar o şuviţă îţi traversează obrazul. Acum dormi în poziţia cocostârc, cu un picior aruncat în spate şi cu altul îndoit, ridicat aproape până la piept. Dormi, şi respiraţia ta nu se aude, ochii nu ţi se mişcă sub pleoape, doar pumnul tău strânge o pisică de mare de pe cearșaf. Bună dimineaţa, cimpanzeeo! O să te trezeşti în curând. Eşti în camera ta cu poliţe albastre, cu mărgele atârnate de ele, cu ascuţitori în formă de arici, de viezuri, de nutrii, de şoareci, de girafe, de tigri, de urşi polari, de vulpi roşcate şi mov, de gărgăriţe şi fluturi şi ţânţari şi gândaci cu antene mari, parabolice. Eşti în camera ta cu blugi aruncaţi peste tot, cu fustiţe şi ciorapi în dungi şi cu degete, cu sandale desperecheate şi pantofi cu barete şi catarame şi cu tenişi răsturnaţi pe covorul cu pătrăţele corai. Printre jaluzelele galbene soarele îţi cade pe gleznă, şi tricoul cu Cartman ţi se ridică până la şale, şi alături de tine, în pat, e carcasa de la DVD-ul cu M.A.S.H, şi căştile de la iPhone se răsucesc pe spătarul scaunului de la birou, şi laptopul de lângă fereastră are lipit pe el un abţibild cu o margaretă cu şapte petale în rogvaiv. Tu dormi, cimpanzeeo. Şi sub cearșaf, cu cornul lipit de buricul tău, doarme Miky, rinocerul cu picăţele, şi după uşă dorm Zuzu şi Andu, cu fundul în sus, şi sub măsuţa televizorului doarme Harpy, răstignit şi cu gâtul sucit, şi urecheată, cu faţa în jos, deschisă la pagina 123, doarme Bufoniada, pe rucsacul cu barete în două culori şi fermoarul pe jumătate deschis. Şi pe un raft doarme un clopoţel auriu, lângă un evantai japonez de hârtie, şi lângă el doarme o lumânare cu miros de căpşuni, şi lângă ea o clepsidră cât o jumătate de deget, în care nisipul urcă în loc să coboare. Bună dimineaţa, cimpanzeeo! Telefonul tău o să sune curând. O să te trezeşti, cimpanzeeo, şi, cu ochii închişi, o să bâjbâi după el pe covor şi o să-l găseşti prea târziu, abia după ce a tăcut. O să-l duci la ureche şi o să mormăi un alo somnoros şi nimeni n-o să-ţi răspundă. O să-l laşi să cadă la loc şi o să încerci să dormi mai departe, o să te întorci pe partea cealaltă în pat, şi soarele o să-ţi treacă prin pleoape, o să fie o lumină portocalie în care tu, cimpanzeeo, o să pluteşti. Şi atunci o să-ţi tragi cearșaful pe cap, o să te răsuceşti la loc şi, de sub scoici, valuri şi alge, o să se audă calm, înfundat: — Îmi bag picioarele! Şi, puţin mai târziu, după ce o să te mai zvârcoleşti în zadar o să se audă: — Moaş-ta pe gheaţă! O să rămâi o vreme aşa, acoperită complet, apoi o să te întorci pe spate, o să dai la o parte cearșaful și o să stai cu palmele ridicate în dreptul urechilor şi talpă în talpă și o să ţi se vadă chiloţii albi, cu o floricică de iasomie pe ei. Pe urmă o să deschizi încet ochiul drept, strângându-l pe stângul, pe urmă iarăşi o să-l închizi, şi pe urmă o să-i deschizi pe amândoi, cimpanzeeo, o să priveşti barza de carton, atârnată de braţul de sticlă al lustrei, o să te întinzi, o să caşti şi, din reflex, o să-ţi duci palma la gură. Și o să te sperii atunci, o să-ţi vezi braţul lung şi păros şi o să faci ochii mari, şi căscatul o să ţi se oprească în gât. O să stai o vreme aşa, cu gingiile vineţii dezgolite şi cu dinţii rânjiţi şi, în lumina galbenă, o să-ţi întorci mâna pe o parte şi alta, o să te miri şi o să te îngrozeşti şi o să ţipi tăcută, în mintea ta de maimuţică, în craniul teşit, şi ţipătul o să ţi se lovească de oasele capului, iar ecoul lui o să răsune, de-a lungul a patruzeci de secunde, mai slab, tot mai slab. O să te uiţi şi la mâna cealaltă, şi apoi la picioare, şi apoi, aplecată în faţă, o să-ţi ridici tricoul şi o să-ţi priveşti burta, cu păr şi ea, dar mai rar. O să sari din pat, cimpanzeeo, şi o să te duci la oglindă, şi acolo o să te scarpini în creştet şi, din reflex, la subsori, o să cazi în fund şi o să-ţi pui bărbia în palmă, o să te gândeşti la ce o să se întâmple de-acuma şi o să te joci, ciupind-o cu un deget, cu buza de jos. O să uiţi o vreme de ce te-ai dus până acolo, şi gândul o să-ţi zboare la alune, la flori, la furnici, o să te visezi departe, în sud, sărind din creangă în creangă, spărgând o nucă de cocos ori tăvălindu-te în savană prin iarba mai înaltă ca tine. Şi reveria asta o să-ţi aducă aminte de visele tale bizare, o să crezi că încă mai dormi, iar starea ta de acum e doar un rest de franjure al unui film văzut mai demult, al unei reclame, al unei cărţi pe care ai citit-o, că e reflexia unei glume într-o perlă minusculă, rostogolită prin sinapsele tale. O să-ţi aduci aminte că asta ţi s-a mai întâmplat odată, cândva, că ai visat că te-ai trezit şi nu te treziseşi, şi atunci o să te duci iarăși în pat şi o să închizi ochii şi o să-ţi spui: — Acum dorm şi peste o clipă o să mă trezesc şi o să fiu iar normală.
(Fragment din volumul Contorsionista, Editura Humanitas, 2011)