::: AUDIO :::
::: TXT :::
Vasile George Dâncu Zidul de cărți îmi amintesc când m-ai trimis dragă Mamă să fiu strungaș la stână mi-am luat cu mine vreo zece cărți bineînțeles că pelerina de ploaie am uitat-o citeam ziua având grijă de capre citeam noaptea după ce adormeau ciobanii la lumina focului din colibă după ce am terminat ultima pagină a celei de-a zecea cărți am fugit acasă am ajuns noaptea târziu am bătut la ușă eram cu cărțile în brațe obosit înfrigurat și speriat m-am așezat în patul unde dormeai tu ai venit să mă strângi în brațe în timp ce îmi spuneai nu știu ce s-o alege de tine copile iar eu am început să plâng aș fi vrut să te strâng mai tare în brațe dar între noi era un zid de cărți și așa a fost întotdeauna le iubeam mai mult decât pe tine cu toate că tu aveai grijă de ele îmi păstrai cu sfințenie ziarele revistele și cărțile o singură dată când am pus într-un manual de matematică o carte Iliada Odiseea Eneida repovestite pentru copii iar tu credeai că învăț la matematică și eu citeam despre Calul Troian atunci te-ai supărat căci îți spusese cu puțin timp în urmă diriginta că singura materie problemă pentru mine este matematica și nu știe dacă o să reușesc la liceu atunci ai luat acea carte și ai aruncat-o în sobă eu plângeam tu strigai iar focul tresălta de fericire nu citisem Fahrenheit 451 dar atunci când l-am citit l-am înțeles perfect eu m-am supărat tare și de atunci nu m-ai mai întrebat niciodată de ce citesc romane și nu învăț din manualele școlare mă lăsai să citesc și lucrai lucrai în locul soțului tău care lipsea lucrai în locul fiului tău care citea odată am mers în pădure seara să tragem niște lemne de foc și atunci mi-ai spus dacă tot citești atâta mai scrie și despre neamul nost’ despre Runc despre bunicul tău Vasile Pintea care a fost cineva în sat despre unchiul tău Văsăluc fugar în munți și închis la Canal despre cum a murit tatăl tău de silicoză în brațele mele despre mine care nu te-am dat la orfelinat când ai rămas de tată și am avut grijă de tine ca de ochii din cap cărțile nu ne apropiau dragă Mamă ci ne îndepărtau am fugit de tine cu ajutorul lor am plecat în lume având urmele uitării de tine tot cărțile am citit multe și am început să editez și mai multe iar distanța dintre noi a devenit tot mai mare numai când ai fost bolnavă am fost lângă tine atunci ai avut un fiu Mamă acum când nu mai ești cărțile mă ajută pe unele le citesc pe altele le răsfoiesc pe majoritatea le mângâi visând în timp ce citesc să scriu o carte despre tine evident cu scopul de a te uita și de a crea o distanță și mai mare între noi doi (Fragment din volumul Universul Mama, Casa de Editură Max Blecher, 2015)