::: AUDIO :::
::: TXT :::
Andrei Codrescu Readyng for The Trip / Preparații de voiaj Odă evoluției oameni zic, uite, are succes dar e mai mult oase decât carne sigur că am reusit evoluția mi-a adăugat o arteră din mână direct în inimă cu viteza testaturii evoluția nu iroseste timpul adevărul e mai bun în orice caz cu condiția să fie direct aceste ființe ciudate - gasca umană - vine de aici nu putem pleca nicăieri sinceritatea e evolutia la maximă eficiență un om e prea adânc îngropat în persoană să generalizeze cunoasterea este viteza universului radio Fericirea cântăreții Walter Wofman Washington taxiul Billie Holiday muzica este artă complicată e usor să fii simplu dacă esti genial si să fi geniu e necesar Felinarilor la colțul străduții întortocheate Str. Felinarului doi talmudisti de 11 ani interogau timpul si moartea era frig o ninsoare măruntă cernea prin uniformele subțiri ale scolarilor dar creierii lor inflăcărați ardeau pe soluțtiile multiple ale acestor existențialisme întredeschise ca niste scoici prin care luciri de perle izbucneau din carnea marină cu prezența înțelegerii căzu seara si se aprinse felinarul la colțul străduții cum o făcuse si un secol mai devreme luminând palid bila de tun înverzită de muschi etern înfiptă în zidul bisericii medievale lipită de scoala acoperite de zăpadă dar filozofii țopăiau dintr-un picior pe altul alungând frigul până veneau mamele lor îngrijorate pe bune de filozofii care indiferenți la frig si foame ora târzie biserici scoli ninsoare întreveadeau în scoicile întredeschise ale creierilor lor perle de întelegere strălucind cum nici ani înainte sau ani după n-au mai văzut câand li s-a rupt discuția la colțul Felinarilor Dragă AI: sunt convins ca nu știi să faci poezie cum nu stiu nici eu nici poeții din trecut mii de poezii au fost scrise fără să fie înțelese de cei care le-au scris sperând să le înțeleagă în timp sau după ce le-au scris unii au reușit dar au uitat imediat poeziile sunt mașinuțe de uitare burete pe tabla de cuvinte așternute de dorința căutării muzele țintite de scris au fost atinse dar nici ele n-au înțeles ce le-a atins desi s-au clatinat de gemete suspine și oftaturi ca de un vânt care le-a tras pămîntul de sub picioare un vânt spontan din munți care smulge copaci și surprinde păsări cu ninsoare poezia nu se poate face din șuruburi indiferent înșurubate în cunoștiința generală unde zac texte în închisori de cifre poeți crăpați de fiorul deschis de rana căutării sunt ca mercurul care fuge de continuare Dragă Nasu Milenii de când scrisorile tale de jale despre barbarii mirosind a usturoi și gerul pătrunzând oasele tale fine și tunica subțire în care tremurai frumoasele tale triste versuri citite la curte agale până ochii moi ai nevestei lui augustus se umpleau de râs până și centurionii plângeau și se rostogoleau de haz cand cerșeai o viză de întors la Roma ta iubită știau ei că Tomis avea liceu și stadion și fetele-ți cunoșteau pe de rost poezia în care barbarii străluceau pentru imperiu ce amănunte frumoase dădeai fanilor vroiau neapărat să rămâi în exil să dezvolți acest gen imortal de a manifesta absența milenii de când ai distrat romanii fără să-nmoi inima de piatră a cezarului vine poșta târzie cu scrisori de la băștinași să-ți dea mulțam că le-ai înființat literatura ca omagiu şi-au exilat poeții la Roma și New York o cunună de lauri și jumări de porc îți place? e foarte cald în Roma îți alunecă coroana pe frunte și pe nas aranjeaz-o te rog etape de tristețe ceața lui Cavafy în Alexandria aburind din cafeaua turcească cu siluete mișcând în vis cu pantaloni mulați pe panta idealizată a clasicului discobol tristețea lui Verlaine mâzgălind cu cerneala murind în stilou singura poezie care numai în franceză poate să fie citată indiferent de timp și traducere il pleut sur le toits come il pleut dans mon coeur la care numai Apollinaire’s coeur renverse se potrivește în orice limbă îi simt aproape pe bancă-n parc privind înăuntru și afară-n timp un porumbel se fudulește pe fântână ca un spectacol nou dar eu nu las nimic posterității ultima etapă a poeziei nu-i un poet plictisit de porumbei Înmormântarea lui Tzara “Language is a virus from outer space”. William Burroughs Balanța între obrăznicie și politețe depinde de gustul obiectului: reprezentantul unei arte care a înșfăcat puterea are un gust prost de veveriță prăjită și cartof mucegăit. Acest reprezentativ trebuie înjurat. Dar când un firav bătrân se ridică din scaunul cu rotile să dea locul unei doamne covârșită de pungi consumeriste, se transmite un aer trandafiriu de hipnoză și de gardenii înflorite. Tzara a apărat justiția, tandrețea și mila după (sau în timp) ce a nimicit obraznic autoritatea falsă a artei la putere. Etnicii, cum ii ziceau coloniștii grași, sunt primitivi. Tzara le-dat coloniștilor în cap cu păpuși căptușite cu cuie. Tzara a fost iubit de o grozăvie de tineri din tinerețe până la înmormântare în costum de ziare cu cravată de carne (limba). Toți oamenii sunt dotați la naștere cu 40.000 de cuvinte (numite de hinduși “suflări.) Unii le folosesc pe toate în primii zece ani ai vieții, alții și le distribuie zgârcit pân’la 100 de ani. Îmi este egal dacă unii muțesc la zece sau la o sută, a zis Tzara, dar oricum mi-ar plăcea să le fac limba cravată când mor. Așa a fost și așa s-a făcut. (Variante în limba engleză) Ode to evolution people think I’m successful but I’m human of course I’m successful evolution has added a new artery from my hand to my heart at the speed of keyboards evolution does not waste time telling the raw truth is interesting in any circumstance as long as it is raw these freaks - the human band — belong here because we can’t go anywhere else sincerity is evolution of must do one is too buried in person to generalize to know is godspeed felicity channel Walter Wolf Man Washington Billie Holiday ride music is messy art it’s easy to be simple when you’re great and you have to be Lamplightre street at the corner of Lamplight Street in winter two talmudists discussed time and death a cold a fine snow penetrated the thin school uniforms of the young scholars their brains on fire burned with possible solutions to the dilemas of existence opened like mollusk shells from which flesh there burst in glimpses pearls of understanding night fell and the gas lamp was lit on the corner of Lamplighters Street the way it had for centuries iluminating the moss-covered cannon ball embedded in the medieval church leaning on their elementary school but the philosophers jumped from one foot to another to keep warm until their mothers came looking for them worried that the indifferent little philosophers would die from cold and hunger at that darkening hour who saw through the snow sparks of understanding the likes of which they would not see before and after in the coming years when their debate was cut short by their worried mothers Dear Ovid nicknamed The Nose Milenia passed since your letters of lament about barbarians reeking of garlic and the bonechiller winds that cut to the bone through your thin coat your sad verses read slowly at the court made the emperor's wife cry from laughing even her body guards rolled with merriment at your begging permission to return to Rome they knew that Tomis your city of exile had stadiums theatres and fine schools the local girls knew the your poetry by heart and the barbarians excelled for the empire what fine detail you revealed in the verses your Roman fans loved and for this reason wanted you to stay in your exile and keep making immortal this form of manifest absence Stages of sadness Cavafy your fog rising from the cup Turkish coffee in the morning fog of Alexadria reveals the outlines of classic Greek discus throwers with muscles tightening in the throw's classical incline the sadness of Verlaine scratching faint letters as the ink dies in his fountain pen writing the only poem that can never be translated but must be read in French no matter the skill il pleut sur le toits come il pleut dans mon coeur to which only Apollinaire’s coeur renvérsé fits every language all three are close to me on this park bench looking inside and out of time a pidgeon smooths her feathers in the fountain to perform a proud and novel show but we will leave posterity nothing the last stage of poetry is a poet bored by birds Tzara's funeral "Limbajul e un virus din spatiul cosmic" Willia Burroughs The equilibrium between rudeness and politeness depends on the taste of the subject: the spokesman of an art that sezed power tastes like fried squirrel and rotting poato. This spokesman must be insulted. But when a frail old man rises from her wheelchair to give her seat to a woman bent under the weight of shopping bags, a rose-scented air fills the bus with the hpnotic scent of gardenias. Tzara defended justice, tenderness, and pity after (or just in time) to destrot the rude and false authority of the powerful. Tzara landed punches to the head of the false authority of official art. Tzara was beloved at the youn diring and after his burial of his body dressed in a suit of newspapers and a meat tie. Every human is gifted at birth with 40,000 words (Hindus call them "breaths"). Some people use the up in their first ten years, others distribute them sparely for one hundred. It is the same to me if they fall mute at ten or at one hundred, said Tzara, but I would in any case take pleasure in turning language in a meat tie to die in. Dear AI I'm convinced you don't know how to write poetry as neither I nor the poets of the past know thousands of poems have been written without being understood by those who wrote them hoping to understand them during or after they wrote them some succeeded but immediately forgot poems are forgetting machines sponge on the board of words littered with the desire of the search the intended writing muses were reached but neither they did not understand what had touched them though they tottered with groans, sobs, and sighs like a wind who pulled the ground from under their feet a spontaneous wind from the mountains that uproots trees and surprises birds with snow poetry cannot be made of screws carelessly screwed together in general knowledge where texts lie in prisons of digits poets cracked by the thrill opened by the wound of the search they are like mercury that flees from continuing
(Fragmente din volumul în curs de apariție Readyng for The Trip / Preparații de voiaj)