::: AUDIO :::
::: TXT :::
Ionuț Cheran Exerciții de haos 10. Era cât pe ce să-mi pierd Singurătatea. Ne-am mai certat noi de multe ori, dar nici chiar așa. Fiecare citea liniștit pe fotoliul său de răchită și, din senin, a sărit pe mine cu reproșurile. Habar n-am ce-o apucase, însă nu se mai oprea. Zici că înnebunise de tot. Am încercat să-mi țin cumpătul cât am putut de mult. Cred că stăpânirea de sine e cea mai importantă și, totodată, cea mai dificilă. Dar nu am suportat mult și i-am tras o palmă de i-au căzut amintirile plombate pe jos. Instant i-au dat lacrimile, s-a retras suspinând într-un colț și nu a vrut să-mi mai vorbească o lună de zile. Mi-am cerut scuze, m-am rugat de ea, i-am adus flori, cutii cu bomboane de ciocolată, sendvișuri toast, bijuterii handmade, rochii de mătase, portjartiere și corseturi, ochelari de soare și ochelari de vedere, tot felul de creme, parfu¬muri și săpunuri, bilete de teatru și scaune de cinema, fotografii nud, riffuri de chitară, halbe de bere, cești de cafea, cuburi de zahăr, pitici de grădină, cai de mare, buburuze mergând pe monocicluri, purici sărind de pe titirezi, până și viroze, ciroze și nevroze, nimic. Absolut nicio reacție. M-am deprimat. Până la urmă i-am spus că nu mai pot trăi fără ea și că o să mă sinucid. M-am suit pe scaun, mi-am pus ștreangul de gât și mi-am dat drumul în gol. M-a prins în brațe și m-a salvat. Orice numai să nu care cumva să scap de ea. 32. Mi-am dat seama că nu puteam să renunț la Singurătatea mea căci aveam încă nevoie de ea și nici nu voiam să mă despart de Adara. Nu știam ce să fac, dar iubita mea a venit cu o propunere neaștep¬tată – să-și aducă în bârlog propria ei Singurătate, în speranța că cele două se vor împrieteni. Până atunci nu îmi spusese nimic despre Singurătatea ei. Nici nu mă gândeam că ar fi fost în stare să aibă una. Am mers astfel împreună la ea acasă. De sub pat a scos o valiză mică de piele și a deschis-o. Atunci am dat cu ochii de Singurătatea Adarei. Este foarte cuminte și timidă. Ne-a implorat ore în șir să o lăsam în pace, dar, cumva, am reușit să o convingem să ne ajute. Simt că nu ne-am gândit decât la noi și la liniștea relației noastre de iubire. 33. Când Singurătatea mea a văzut Singurătatea Adarei, a rămas mască. I-am spus că am să o eliberez dacă îmi promite că se va com¬porta frumos, iar ea și-a dat cuvântul de onoare. Mai mult de atât, timp de o lună de zile, i-a făcut curte Singurătății Adarei, iar pe aceasta a început ușor-ușor să o intrige acest interes constant arătat doar față de ea. Stăteam cu Adara ca pe ace, urmărindu-le fără suflare orice mișcare. Era un dans nesigur și delicat între cele două Singurătăți. Între timp eu și Adara am slăbit fiecare câteva kilograme, neîndrăz¬nind să vorbim între noi decât din priviri. Trebuie să recunosc că nu eram sigur dacă o să funcționeze strategia Adarei. În mod neașteptat a dat roade. Adara e, pe lângă un asasin perfect, și un geniu. Acum cele două Singurătăți și-au început relația ciudată de iubire. Suntem pro¬fund uimiți de această schimbare și am început să prindem drag de ele. 35. Între timp am cumpărat un pick-up alături de o grămadă de vinyluri de la târgul de antichități din pădure. Bârlogul s-a umplut cu muzică, iar Singurătățile noastre s-au transformat în totemuri. Adara m-a legat la ochi făcându-mă să o urmez printr-un tunel secret doar cu ajutorul mirosului. M-am trezit direct sub apă, într-o mlaștină de culoare verde închis. Nu mi-a venit să cred. Adara este o înotătoare desăvârșită și de abia m-am ținut după ea. Apa se mulează perfect pe trupul ei fusiform. A vânat cu o dexteritate neobișnuită moluște, pești mici și amfibieni. Eu m-am chinuit să prind câțiva necăjiți de viermi. Muzica din bârlog a coborât din tuneluri după noi și a intrat și ea în apă ca o naiadă, umanizându-ne. Dintr-odată, în mlaștină au crescut note muzicale, iar plantele au început să se miște mlădios, hipnotizând peștii, salamandrele și broaștele. A fost un spectacol pe cinste. 45. Singurătățile noastre suferă împreună de sindromul Münchausen. Se prefac că sunt bolnave și se tratează cu mare grijă una pe cealaltă. Fiecare își alege ziua în care este bolnavă. Au pe rând febră, crampe, dureri în piept sau migrene. Își induc stări vomitive, mimează crize nervoase și leșinuri, simulează chiar și ata¬curi de panică și anxietate. La acestea se adaugă de obicei traume din copilărie, tulburări de dispoziție sau tulburări de personalitate. Vorbesc de față cu noi despre noi ca fiind morți demult. Cea care joacă rolul de doctor o interoghează pe cealaltă, care joacă rolul de pacient, în legătură cu așa-zisa boală de care suferă, încercând să-i diagnosticheze cât mai corect presupusele afecțiuni. O supune unei examinări medicale riguroase, îi face teste psihologice și analize de laborator, verifică diferite simptome în tratatele de medicină, îi face, după caz, CT-uri sau RMN-uri și, dacă consideră că este nece¬sară operația, atunci o supune unei astfel de intervenții. Amândouă joacă cu un devotament extrem rolurile de doctor–pacient. 46. Plictisindu-se de jocul de-a doctorul și pacientul, Singurătățile noastre au trecut la ceva mai riscant – ruleta rusească. Își trăiesc creierii pe muchie de cuțit. Glanda pituitară eliberează endorfine care fac dragoste cu aerul din bârlog. Se dovedesc a fi perfect com¬patibile în patologii. Jocul de-a limita le-a făcut să-și ia fiecare dintre ele câte o amantă. Fac fără nicio jenă schimb între ele de amante, invită necunoscuți imaginari și întrețin orgii. Nu știu ce le-a apucat, dar fiecare cu treaba sa. Ele să fie fericite. Intimitatea lor e problema lor. Însă bârlogul miroase tot a sex nebun. 48. Singurătățile noastre își populează visele cu mici singurătăți. Apoi le pescuiesc și își hrănesc peștii piranha pe care i-au cumpărat la ofertă de pe net. Își țin micii diavoli într-un acvariu mare de sticlă, în formă dreptunghiulară, de culoare verde, pe care l-au construit împreună. În mod ciudat le-au ieșit pe piele escare, iar din ele și-au făcut binocluri speciale cu care se uită direct în inima fierbinte a pământului. Noaptea visează unde seismice, curenți electrici și cum lava le topește continentele gândurilor.
(Fragment din volumul Exerciții de haos, Editura Casa de Pariuri Literare, 2022)