IN/TIM
::: AUDIO :::
::: TXT :::
George State
Sarx
IN/TIM
13 martie, duminică | nu pricep de ce tot evit să scriu, de ce? de ce? || 15 martie | mi-am cumpărat bilete spre berlin și ideea de a pleca m-a readus la viață. […] | situația nu arată bine în ucraina. | m-a făcut să rîd. foarte mult. din experiența mea, bărbații care mă fac să rîd nu rămîn prea mult. cred că totuși aveam nevoie să aud asta: take it easy! one step at a time! m-a iubit foarte simplu, ca și cum am avea tot timpul din lume, de parcă în corp s-ar cuibări mii de ani. a fost mai intens, mai tandru, într-un fel onest, care nu dezamăgește. poate sînt puțin naivă. de ce mi-ar plăcea un profesor de istorie antică, foarte tradițional, puțin cam bețiv (presupun), căruia aparent nu-i place poezia, însă prima carte de pe biroul său era infernul lui dante. e ceva cu omul acesta, deși m-aș simți cuprinsă de rușine, ceilalți m-ar judeca cumplit, iar apoi, ca orice băiat amuzant, sărută groaznic. | nu mă mai pot concentra la nimic. totul e angoasant, sărăcia, să mă prefac mereu că sînt bine, apropiații care devin din ce în ce mai meschini […]. || 22 martie | on ne meurt plus dʼamour. cessate, omai cessate! oare cavalcanti ar fi putut ignora? ar fi fost total placid? un misogin cu temperaturi reptiliene? dante chiar suferea după beatrice? toată dragostea asta să fi fost prefabricată? un fel de plasă de siguranță, ca espresorul, băutul cafelei, toate scaunele, mesele, patul, covorul, florile, care ne coordonează mișcările, în așa fel încît orice emoție să devină suportabilă? o amorțire perversă, ocrotitoare perversiune. și ce-ar fi așa de greșit să te zvîrcolești pe covor, să fii îndurerat? cînd a devenit atît de neliniștitor să spargi o ceașcă? atît de definitiv și de radical? n-ar trebui să fie intens și trecător? de ce-am sedimenta în corp ceva ce la fel de bine ar putea să se reîntoarcă în magma terestră? să blocăm la gît o energie care urcă prin muladhara? ar fi doar o fierbere la foc mic? și nu-i asta? sufletul nu mai crește, cum spune pasolini – nu să fi iubit cîndva, ci să iubești. un prezent visceral. poate e mai bine în zece mii de vieți imaginare foliate, unde sunetul și forma regulată urmăresc să îmblînzească umorile neregulate. mișcările retrograde, scorbura, înclinațiile crengilor, iregularitățile petalelor, nervurile. || 2 aprilie | tocmai m-am întors de la berlin. sînt îngrijorată că aș putea rămîne însărcinată. unde mi-a fost capul? în ochii lui l., bănuiesc. uneori nu mă pot înțelege. cum îmi pierd capul definitiv pentru cîteva ore, iar după ce trec acele ore, se rupe toată realitatea. acum mă voi îngrijora cel mai mult de cum o să fac rost de bani pentru avort. nici măcar nu pot să-mi închipui cît de mult m-ar afecta pe mine un avort. nici nu mă mai pot gîndi ce zile senine și libere am avut plimbîndu-mă pe lîngă sprea. nici nu mă pot uita la florile presate în micul meu ghid turistic. | îmi miros degetele, îmi amintesc de pielea fină a lui l., de graba și pasiunea cu care ne-am iubit. poate prea repede, după ce mi-a cîntat pe canapea. grăbit, la fel cum a și plecat. || 3 aprilie | am mîngîiat un populus nigra de 250 de ani. crusta aspră, zbîrcită. multă ploaie. | mi-am programat un test de sarcină și un control ginecologic. ar trebui să vopsesc pereții. nu am decît 5,53 lei pe card.
Fragment din volumul Sarx , Nemira, 2023)